Incluziunea romilor din mediul rural

În România, sărăcia în mediul rural se suprapune de multe ori cu zonele în care comunitatea roma este puternic reprezentată numeric. Aproape două treimi (63%) din numărul persoanelor care s-au declarat a fi de etnie romă la recesământul din 2011 locuiesc în mediul rural, iar 50% din sectoarele rurale marginalizate sunt comunități de romi. Excluziunea socială a romilor și a grupurilor vulnerabile la modul general a fost abordată de prea multe ori prin intervenții simpliste, fără o evaluare profundă a contextului local, a nevoilor specifice și a potențialului comunităților.

Fondurile europene pentru agricultură și dezvoltare rurală 2014-2020 au potențialul de a schimba această paradigmă, printr-o abordare de jos în sus, a dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității (DLRC).  În centrul acestei abordări stau GAL-urile, parteneriate public – private între actori ai mai multor comune (autorităţi publice locale, agenţi economici, ONG-uri dintr-o microregiune) care identifică nevoile de dezvoltare ale teritoriului lor, le grupează într-un mod coerent și formulează planuri de acțiune pentru a le adresa – toate acestea sub forma unor strategii de dezvoltare locală (SDL-uri).

Prin strategia lor de dezvoltare locală, GAL-urile pot optimiza utilizarea fondurilor în favoarea reducerii sărăciei și incluziunii socio-economică a grupurilor vulnerabile, ceea ce și-au și propus printre priorități în actuala perioadă de programare. 

Astfel, Centrul Roman de Politici Europene a lansat raportul “Incluziunea romilor din mediul rural: dimensiunea socială a fondurilor europene pentru dezvoltare rurală 2014-2020 în România” ce și-a propus să analizeze cum se văd lucrurile ”de la firul ierbii”, din perspectiva oamenilor reali, povestea proiectelor care încearcă să schimbe situația celor marginalizați din satele României: (1) în primul rând dacă și cum actualele fonduri pentru dezvoltare rurală și-au propus promovarea incluziunii sociale și reducerea sărăciei în rândul grupurilor vulnerabile, apoi (2) în ce măsură aceste obiective sunt în curs de a fi atinse după ce s-a scurs aproape jumătate din perioada de programare, pentru ca în final (3) să pună în prim plan poveștile, nevoile și propunerile actorilor implicați și să formuleze recomandări – atât pe partea de conținut al măsurilor, cât și pe arhitectura fondurilor și mecanismele de implementare.

Raportul analizează elementele tehnice care descriu lipsa de coerență și corelare între PNDR și măsura din Programul Operațional Capital Uman care ar trebui să operaționalizeze pe partea de servicii ceea ce se realizează prin fondurile de dezvoltare rurală,  problemele actorilor relevanți – lipsa de capacitate organizațională, financiară și uneori de viziune a ONG-urilor care lucrează cu grupuri vulnerabile – și propune explorarea unei viziuni alternative de arhitectură a fondurilor pentru dezvoltare locală integrată post -2020.

Sumarul executiv al raportului poate fi accesat la adresa de aici.

Raportul complet poate fi accesat la adresa de la acest link.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *